Catifeaua din iris
copleșitoare căldură
soarele încărca pivnițele iernii din noi
cu verdele din alb
se revărsau poieni înflorate
pe îngustele poteci de timp
caruselul vieții își aroga dreptul
de prim-solist pe destine
prinși la mijloc
ne-am agățat de lianele gândurilor albastre
în balans
ultimul salt ne-a aruncat împreună
pe țărmul cu pietre
le-am strâns la piept
recunoscători
împărățeam secunda noastră
pe margine de lume
ne unea
catifeaua din iris
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.