M-ai fermecat
M-ai fermecat cu o privire
Și c-un surâs năucitor,
Legându-mă cu mii de fire
De dorul veșnic călător.
Nu cred în farmece, firește,
Dar totuși, focul e aprins
În trupul viu, ce indrăznește
A se visa, mereu, atins.
M-ai fermecat, ca o ispită
Vândută magilor asceți,
Pentru o noapte mult dorită
Pusă în versuri de poeți.
Nu cred în farmece, se știe,
Norocul poate fi indus
De pleoapa zorilor... zurlie,
Dar niciodată recompus.
M-ai fermecat, fără regrete,
Indubitabil... permisiv,
Ieșind deschis din etichete,
Fără un minimal motiv.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre noroc
- poezii despre noapte
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.