Pe țărm
vara a trecut
adio parfum de roze
îți amintești de visele mele
când alergam desculți sub stropii cruzi de rouă
foșneai în adieri senine
eu nu te-am prins niciodată, femeie
nu am strâns la piept
durerea, iubirea, lacrima și dorul
nu ai tremurat înfioarătă
nu ai țipat în taina primului fior
au ars buzele sub dogorea iubirii neîmpărtășite
te aplecai peste flori
culegeai roze din grădini de suflet
foșneai, foșneai în miresme divine
buzele tale roșii, o rană în inimă
zvâcnește în nopți goale și pustii
aștept femeia, tu nu vii
tu ai plecat, eu unde azi mai sunt
adio femeie
vara s-a dus
ce singuratică este cărarea pe care dansai goală în iarbă
ai luat surâsul, sărutul și viața
m-am apropiat în hohotul de plâns
tu ai plecat, te-ai dus
du-te, du-te femeie
cu lacrima, cu iubirea, cu dorul
gem printre frunzele îngălbenite
căzând de pe crengi de suflet
sunt o picătură de sânge în palma ta
am acoperit cu draperii amintirile
să nu-mi vadă nimeni rana din suflet
pe țărm a rămas o inimă
ascultă valurile ce plâng lângă o mare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.