Fiecare bob de nisip
Timpul se rostogolește
pergamente de viață rotește
în vântul zilelor orele fărâmițează
memoria veșnică intră-n anafază
și pulbere de momente va fi,
nisip de clipe va jertfi
în clepsidra inimii.
Fiecare bob de nisip sărut,
să zboare îl las deși e cerut...
cu timplul mă-mpac căci este al meu...
acum da, mă simt un mic Ptolemeu.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.