Citeşte-mă în braille

Iubite, prinde-mi aripa beteagă
În arcul tău de timp, cât încă sunt!
Dar, prinde-mi-o de stele şi mi-o leagă
Cu firul tău de viaţă, să înfrunt

Furtunile ce vin, să-mi frângă zborul
Cu grindina îngheţului din ploi.
Doar tu mai poţi înveseli decorul
Tabloului în care suntem goi,

Unul de altul, rătăciţi prin vară,
Într-o degringoladă spre infern,
Intercalând distanţele de ceară
Între suspinul tău şi-al meu. Şi cern

Atâtea versuri sângerând astenic,
(Sunt norii plini de ele şi sunt grei),
Deasupra noastră-n peisaj edenic
Rămân să hiberneze anii mei.

Se-apropie o toamnă nemiloasă
Şi lungă precum ziua pe Mercur;
Nici dincolo de lume nu mă lasă,
Când voi rămâne doar un gând obscur.

Tu vei rămâne, macii, să-mi acoperi
Cu lacrima poemului dintâi;
Citeşte-mă în braille şi-ai să descoperi
Ecoul mut al rugii...''mai rămâi!''

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!