Mesteacănul de lângă râu
Mesteacănul de lângă râu
Îmi ține sentimente-n frâu,
La el vin seara să cer sfat
De mă iubești sau m-ai uitat.
Din frunze fremăta frecvent,
Când tu veneai păream absent,
Zvâcnea zălud inima în piept,
Speranțe dându-mi să te-aștept.
Veneau cascadă vești spre noi,
Povești iscate de-amândoi,
Împreunați sau separați
Dar nicidecum uitării dați.
Încolăciți eram, cumva,
Ca pe mesteacăn iedera,
Un cuplu demn cum altul nu-i:
Bărbatul cu perechea lui.
Frunzișul fremăta firesc
Să te cuprind când te iubesc,
Iar când veni-vei tot mereu,
Mesteacănul să fiu chiar eu.
Iar Cel de Sus ne-o da un semn
Să fie dragostei îndemn:
Pe veci să fim nedespărțiți,
De iederă încolăciți.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.