O lume de roboţi

Trăiesc într-o lume plină de roboţi,
Programaţi de acelaşi soft,
A căror existenţă este total dependentă
De gadgeturi,
De universul rece al tehnologiei,
O lume-n care inteligenţa artificială deţine controlul,
Şi-n care căldura umană se pierde-n "like-uri", "sms-uri",
Prietenii şi interacţiuni virtuale.

Cerneala, tuşul, instrumentele de scris
Au primit un şut în fund de la tastaturile performante,
De la touch screen-uri şi comenzile vocale.

Emoţia dragostei
Nu se mai măsoară în bătăile inimii,
Ci-n conturi, cifre, impresii materiale ori coduri de bare.
Şoaptele pline de tandreţe
Nu se mai spun în parcuri ori în îmbrăţişarea unui dans.
Ele se scriu pe mess, WhatsApp, twitter ori instagram.
Sintagma "a face dragoste" este desuetă;
Sexul este primul pas
În relaţia dintre un bărbat şi o femeie,
Un bărbat şi-un alt bărbat,
O femeie şi-o altă femeie...

Trăiesc într-o lume plină de roboţi
Grăbiţi să-şi facă norma,
Să-şi termine planul,
Să mimeze fericirea, prietenia, ataşamentul,
Bucuria, loialitatea,
Să se conecteze negreşit la internet
Din primul ceas al dimineţii,
Sa navigheze online
Precum navigatorii pe mările şi oceanele lumii.

Trăiesc într-o lume plină de roboţi
În care instrumentişti virtuoşi
Sunt daţi la o parte cu aroganţă
De butonari celebri,
Iar instrumentele muzicale
Sunt înlocuite de computere perfecţionate
Să aşeze melodia...
Muzica nu se mai simte.
Iar dansul?...
Dansul este o amintire
Aproape uitată.

Trăiesc într-o lume de roboţi,
Plină de importuri,
Sufocată de fake-uri,
În care este mult mai important
Cât şi ce ai, decât cine şi cum eşti;
O lume de roboţi
În care-mi lipsesc tot mai mult,
Oamenii.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!