Ciută zeie
Acolo unde ești, pasc ciute albastre,
Ecourile au tril de păsări măiestre!
Din peșteri răsar fluturi de astre,
Iarba-și schimbă culoare zestre...
Pentru tine când pe ea pășești.
Cetina se aprinde în cădelnițe
Si-i loc de izvoare curg curcubeie!
Totul pe aceea înălțime de ciută zeie,
Mai înaltă decât orice liniște...
Umărul tău unde în nor de gând
Mă odihnesc eu.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.