Mesteacănul
Mesteacănul de lângă pod
Nu făcea fructe, nu da rod,
Dar farmecul și vârsta lui
Stârneau mândria satului.
Nu ducea lipsă de nimic,
Era voinicul pe colnic,
Avea prieteni credincioși
Tineri destoinici, inimoși.
La el veneau, se sfătuiau,
Decizii strașnice luau,
Era cu ei faptă și gând,
Îi ajuta doar fremătând.
Dar uite că s-a întâmplat,
Voinicii au plecat din sat,
Muncesc acum tărâm străin,
Lăsând acasă vai și chin.
Mesteacănul e-n freamăt iar,
Dar plânsul nu-i va fi-n zadar,
Îmbătrâniți vin înapoi
Și vor găsi mesteceni noi.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.