Cuie zâmbesc
Mă crucesc că înnebunesc
Numai văd nimic, chiar orbesc?
Oameni toți se iubesc!
Și-n satire îi sictiresc...
Cred că demonic vă greșesc
Adevărul nu vi-l vorbesc..
Răstignirile-mi doresc?
Cuiele chipuri zâmbesc
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.