Mirajul Odiseei
tu tristețe crudă, dormi în norii stinsi
și adormi și lnistea ce curge-n curcubeu.
rupi amurguri blânde ce ard albastrii irisi
rană peste noapte, rana-n chip de zeu.
te destrami într-una din trena unor lacrimi
curgi mărgăritar, amar pe inserari,
sângeri iîn culori smulgand din inimi, patimi
și val din valuri rupi cu gemetele-n zari.
mirajul Odiseei mi-l asterni in cale
ca pe un desert fara de sfarsit
mi te-ascunzi in dune, paparuzi de ploaie
lasi sarutul mortii pe tamplele zvacnind.
ca o cersetoare, ca un Lord de vant
imi cuprinzi mijlocul, ochii mi-i vrajesti
ma adormi soptindu-mi, trupul sarutand
magica iubire sau blestem imi esti?
pătimașă-n noapte, o străina-n zi
mă trezesti din moarte, ma ucizi iubind
ești alura ploii, bataia inimii
ce mă vrei sa-ti fiu, mie doar fiind.
tu, cochetă doamnă în mirajul serii
ești doar trup ascuns in lacrima cazand,
dintr-un curcubeu răni cu gustul mierii
mi le-așterni pe buze prea amar curgând.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Loredana Nicoleta Vițelaru. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.