Amintiri în surdină
Am avut și mai am încă
Inima-n aprinse stele
Și iubirea, ca poruncă,
Pășind tainic printre ele...
Tu-mi apari zâmbind în cale,
Mă descânți cu flori albastre
Culese din deal, din vale,
Unde-s dorurile noastre...
Multe flori vor fi, coroană,
Peste trecerea deplină,
Vântul va spori în iarnă
Amintirile-n surdină!...
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.