Disper(s)area
nu știu de ce nu pot să înghit
medicamentele astea au ceva din bobițele din
care-l îndulcesc pe câinele meu
sau
poate chiar eu încurc de o vreme
lucrurile (?!) și mă hrănesc cu mirosuri, cu
zemuri, cu sunete abia auzite
de cei
rămași în viață. la pat
cu urechile și nările ciulite
într-o disper(s)are
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [Vezi poezii despre viață, poezii despre urechi, poezii despre sunet, poezii despre medicamente sau poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.