Et l'amour est la et l'amour s'en va... (2)

ploua-ploua...
oracolele divagau – orologii supersonice
ca nişte carii forjau furibund în ţesuturi
degetul uriaş desena în creştetul munţilor semnul
enigma / zbaterea / agonia / focul /resuscitarea / iarăşi-moartea...

–şi noi–

pe-jumătate-goi / pe-jumătate-îngeri
suspendaţi / aproape ireali în potirul
propriilor iluzii estetice / verticale până-la-cer-şi-înapoi
micii salahori ai potopului
testere infailibile ale teribilismelor naturii albe

când

/ascunşi în dragostea noastră ca-ntr-o arcă/
ţi-am spus:
"aici, în lemnul ăsta cu miros de lămâi o să mă ivesc cumva pe neaşteptate
în singurătăţile tale ample şi istovite. ca o fântână / doar ca o femeie"
ţineam într-o palmă comună teama – floare-stol irizând duminici
în camuflajul perfect ploaia nu putea decât să ne altoiască benign
câteva seminţe într-o epidermă hidratată şi tânără / o pădure întreagă: ce foşnet!

! şi ploua... ploua!

ursitoarele îşi storceau deşirate cocurile-piramidă
în álbii cât oceanele
presărau descântece / boscorodeau / levitau / aruncau sorţii

**
cum este să deschizi fereastra dimineţile
să aştepţi... să aştepţi...
deşi ştii sigur că toţi cei care trebuiau să sosească
ajunşi sunt de mult
fiecare la locul său
cu o ţigară în colţul surâsului pietrificat
lipind ziduri abrupte peste rana cronică...
downloadând mesaje subliminale?

către cine??!! şi de ce?!

cum este să ratezi traiectoria frunzei în cădere
culoarea ei / sentimentul galben-ruginiu
filosofia-i vegetală despre jocul "de-a v-aţi ascunselea"?

atunci

când chiar

trebuie

să pleci?!

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!