Puterea gândului

Gândul tău îmi umple dimineaţa
Cu sudoarea timpului prezent.
Îmi acoperă, în vălul clipei, faţa
Cochetând cu vara pertinent.

Îl găsesc în aburul cafelei
Pătrunzându-mi simţul olfactiv,
Ori în croiul amplu-al catifelei
Mărginindu-mi haina cu un tiv.

Gândul tău alunecă-n amiază
Luând forma soarelui torid.
Dacă palma frunţii o pun strajă,
Mângâiat mi-e fiecare rid.

În fundalul zilei se trag storuri.
Luna argintie este sfert.
Pălăria nopţii, fără boruri
Aplecată-i pe obrazul drept...

Gândul tău agaţă onduleul
Neglijent, al stelelor pletoase,
Lăsând la vedere decolteul
Umerilor mei... Până la oase!

Vara fuge şi se-aruncă-n mare.
Prăbuşiţi zac munţii-n defileu.
Universul, deloc la-ntâmplare,
Doarme ghemuit la pieptul meu...

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!