Lucrarea șarpelui
înstăpânindu-se pe propria ființă
și nu-i concesie sau slăbiciune
lipite aripi de fluturi insinuând
prea viclean să nu întrețină echivocul
pervertindu-l în reușită cu coada
ca și cum gură cu dinți ar fi
pielea solzoasă de prisos desface
opac în el însuși fără căință
himere nu cunoaște e un automat
cu trupul gol fuge în labirintul nopții
haine vechi să îngroape
în adâncul pădurii după ploi
bolnav și niciodată natural cum
cel în contra Creației să înțeleagă
eul neterminatul cu tot ce e în Sine neterminat
lucrarea șarpelui
regenerând regeneratul
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.