Cu vinul în păcat
De demonul iubirii-nlănțuit,
Mă las de bunăvoie răstignit
În brațele bacantelor, că vreau
Păcatul din pahare să îl beau
Cu vinul care este și mi-a fost
O scuză chiar și-atunci când fără rost,
Perfid amic îmi luam, plin de curaj,
Pe diavolul cel șchiop al lui Lesage,
Dând multe-acoperișuri la o parte,
S-adun între coperțile de carte
Femei descoperite numai mie,
Părtașe la o altă nebunie.
Și-acum îmi este vinu-apropiat
Și-mi umple-adâncul sufletului beat
De dragostea trupească ce m-a dus
Departe, mai departe... de Iisus!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.