Răzleț
precum un liliac
ies din cafenaua gândurilor
prin aceeași mohorâtă
crăpătură
din calcarul muțeniei.
Îndoieli fumegânde
mă înghesuie
în aurita caleașcă
a morții.
Prin porii libertății negre
văd negații înfiate
de femei pândind
cinstea de a fi violate
într-un salon glacial
de cosmetică divină.
Zările se clatină
sub tinerețea
cântecului bufnițelor
topindu-se limpede
în veselie de vremuri
nebune.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.