Cotidiană
Pe paturi de nori sărutul mi-adoarme
Și se trezește în triluri zglobii,
Doarme și mintea pe paturi de arme
Foindu-se-n loc, furtuni de-a zdrobii...
Gura-mi flămândă așteaptă dejunul
Din tainice lumi pe ramuri de dor,
Ceaiul din pleoapă îmi arde tutunul,
Mai dau peste ceas, cerând ajutor...
Apoi peste zi îmi aflu dorință
Cu pași deslușiți, pe căi de vacarm,
Chiar dacă-mi plouă, cu bună știință,
Mă umple-n elan... iar seara mă sfarm...
Sunt episoade ce prinse-n rutine,
Vor să mă suflec, în toc să mai sap,
Toate acestea, iubito cu tine,
La nesfârșire, o iau de la cap!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (13 iunie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.