Urmează-ți focul
Focul te urmează,
Cu scântei ce îți lasă semne,
Pașii tăi au urme de cenușă,
Mintea ta plutește în fum.
Vrei să arzi totul în tine,
Să scoți ce e mai bun,
Sau vrei să dai căldură?
Luminile nu au sens,
Când stelele au același nume.
Tunetul poate fi cuvântul tău
Atunci când vrei să trăiești.
Motivele vin, motivele mor, motivele dor,
Motivele... au lumea lor scuzabilă.
Tu ai doar un gând
Cu care poți îngheța viitorul
Sau poți aprinde,
Tot ce a fost.
Ascunde, simte, trăiește, învață,
Semnele te văd mai întâi pe tine.
Fiecare joc pierdut e un motiv
Pentru a nu ține scorul.
Când te privesc în ochi
Îmi dau seama că aș vrea să pierd tot ce am,
Ca tu să-mi poți vedea scânteile
Ce vor să te aprindă și să te învăluie.
Oamenii fug ușor și de multe ori
Au instinct de oi...
Dacă tu simți
Că vrei să înțelegi jocul,
Lasă-ți grijile în pom,
Urmează-ți focul!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mircea Țenche. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.