Ochii
se sparg torenți repezi de maluri
cuvântul e prăpastie în ultimul salt
tu sari pe colțuri de stâncă
eu te urmez și întreb
vei plânge în zori la capul meu
e întinsă câmpia
și totuși prea mică
pentru galopul tău zvelt
femeie, cu ochii de stepă
clipești și alergi
eu te urmez și mă întreb...
în vale înflorește castanul
tu zbori peste gânduri
te zbengui în ape
eu te urmez și întreb
de ce ai pe buze albi crini
și'n păr neagră năframă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.