Alungă-mi singurătatea, femeie
Singurătatea mă apasă chiar în piept!
Și pune stăpânire pe sufletul meu,
Încolăcindu-se ca un șarpe rece în inima mea!
Singuratatea îmi galopează ca o herghelie de cai sălbatici
Invadându-mi tămplele, pocnind din copite
Strivindu-mi gândurile năuce!
Grea povară a tăcerilor, sfâșiate de suspine!
Un frig mă cuprinde înghețându-mi chiar și visele!
Vise cu parfum de primăvară
Ce lânga tine devin realitate!
Vino, iubire și alungă-mi întristarea!
Alungă norii ce îmi plouă-n suflet, flori de gheață!
Căci fară tine simt cum mă usuc și pier.
Decât iubirea ta mă ține-n viață.
Trăiesc decât din amintiri,
Trăiesc, aștept și sper să simt și să aud din nou
Magia unui "Te iubesc",
Ce face viața să-nflorească!
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Diodor Firulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.