Am încetat să mă întreb
ochii timpului joacă dorințe cu trupul zilei
superb peisaj tactil
clipă de sens spre înserare
vorbire fără privire
doar cu o seamă de cuvinte alin
în arcul trăirii mi-am îmblânzit pasul
în punctul de fugă al vieții am sculptat solfegii
pe verticala iubirii
în culori de magnolii fierbinți
complet altul
te străbat pe îndelete cu rațiunea unei iubiri
spre dialogul formelor din vers
ce au locul lor undeva-n univers
torente de răspunsuri
acolo sau aici deveniri
dinspre înserări spre ceruri prispa vieții
floarea de cais a memoriei
șirul de culori cu întâlniri dorite
neuitate într-o destinație la rever
zâmbet în doi rostire.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vali Nițu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.