S-au terminat cuvintele!
Cuvintele se termină în mine
Încercând să te descriu pe tine...
Zbătându-mă să caut, găsesc altele
Prin găuri de vierme, galaxii de stele
Și toate imi spun"Tu nebunule
Nu vei găsi niciodată altele..."
Și atunci scot katana de condei
A demonului ronin ce nu-l stiu zeii!
Și despic quasari și blazari
Si găuri de viermi și astri stelari
Și o găsesc pe balerina lebedă
Blazarină Violet cu pulsatilă
Intr-un vals ce curbează fila timpului
Scuturând cuvintele din el
Nespuse și nescrise!
Și tot nu aș reuși
Să o conturez pe ea
Ce mi sa topit in privire
Și mi-a luat privirea mea
De harpie ce vede între liane de versuri
Și-a cuibărit-o în pleaope
Pentru a vedea
Ce e ea...
Ahhh Doamne
E vis in vis in vis la nesfârșit
Crezut de mine interzis
Ce mi-a fost de mult prezis...
Si mă scuzați...
Am plecat iar să caut cuvinte
Care nu ar ajunge in veci vecilor
Să o descrie pe ea...
Dar poate...
Cine știe...
Mi-l v-a săruta ea
Pe un quasar cu miros de tei
Pulsând nuferi albaștri
În vers pe univers
În care să-i descriu nesfârsirea
Frumuseții ei
În vers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.