Demon ronin iubirii
Și vă zic vouă măști oglindă
Ce pe lângă mine se perindă...
Ce mi-ati arătat ce am dorit
Și-n vortex ascuns subit
Mi-ați smuls culori de zenit
Să vă recolorați prea amăgit...
Credeti voi oare că ati reușit
Să îmblânziti demonul ivit!
Din abisul fără de sfârșit
Cu o cădere de sunet târșit..
Unde-ți răsari mugur de aripi
Pentru a iesi din nou să țipi...
Vă inselați cum vă înșelați
Cu amăgiri reflexii-ntre voi!
Eu sunt din infern cu trifoi
negru de acei-n veci damnați!
Ce voi nu puteți in veci
Să-i atârnati-n lilieci!
In turle de nisip vechi
Ce nu poti să-i deochii.
Căci demonul nebun, ronin
Nu are in efemer stăpân
El de iubeste nu decade
Cum poate îngerul în infinitate...
El viata și-o dă pentru ea
E singura care poate
Să-l albească în noapte
Și să-l albăstrească-n ea
Iubirea ce e hrana, apa
Totul aici... in cruda, casapa.
Lume de iaduri de lut
Cu urlete de umbre-n rut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.