Telefonul

Mă sună cineva de pe lumea cealaltă.
Am înlemnit
cu telefonul în mâna încleştată
cu părul sculat şi pielea de găină
Mă suna de pe lumea cealaltă
un mort.
Îmi dă bineţe
şi mă apucă un tremurat ca de friguri
de parcă intrasem brusc în colică renală neanunţată.
Îl văzusem ultima oară cuminte
în coşciug
supărat parcă de părăsirea acestei lumi.
Fusesem şi la el cum fusesem la toţi ceilalţi
dar nu reuşisem să arunc în groapă
sau să şterg
numele lor din cartela telefonului
cum n-am putut niciodată să dau afară
din listă mea de virtuali pe net
pe cei plecaţi.
Incepe să miroase a ploaie şi a cantec
şi a amintiri
iar o voce parcă îmi spunea:
-Salut marinare! Zi-i mă pe-aia cu ploaia, cu Ceauşescu:
când mai vine cate-o ploaie
de te udă.. de te udă mă...
Mă sună un mort
ce vorbeşte cu o voce de pe lumea asta
de femeie singură şi nemângâiată:
-Veniţi la pomană? Mi-ar face mare plăcere,
eraţi prieteni!

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!