Fabula broaştelor ce orăcăie polen

Trei broscuţe pricăjite
În trei scorburi de tei cuibărite
Primiră citaţie cu mare aclamaţie
De la ţapul cu corn demn
Şi cu nasul său de lemn
Că sunt date în judecată
Fiindcă orăcăie polen
Şi-l fac să-mi strănute
Să-si deranjeze neîncetat
Barba cu status pieptănat
Cu principiu de dreptate înalt
De nu-i stă nimeni in faţă
Când in coarne îl înhaţă
Ce nu-i merge cu o broscuţă
Ascunsă in scorbură de tei
Şi râzându-i cu zâmbet de tei
Şi asa că hotărî să le deie in judecată
La curtea de măgar prezidată
Cu o rătuscă moţată isteaţă
De broscuţe aleasă
Să le apare in instanţă
De ţapul cu mintea creaţă
Ce credea că dreptatea e lui
Şi cu el nu poti să pui..
"Onorantă instanţă
eu ţapul aici de faţă
dau broscutele în judecată
pentru orăcăiala de polen de tei
ce-mi incurcă barba pieptănată
când strănut de fiecare dată"
Şi rătuşca cu moţ galant
Cu glas educat şi elegant...
Îl intrebă pe încornoratul ce stătea imponzant...
"Dumneata domnule ţap
Ori te faci ori nu ai nimic în cap
Când te la păscut să mai agăti
Câte o capră şi un scai în barbă
Nu strănuţi niciodată
Când ii bagi capul pe sub coadă"
Ţapul rămase inlemnit
La asa ceva nu sa gândit
Şi instantei sa ploconit
Să nu fie pedepsit..
Dar ce credeţi că scăpat
Instanta la condamnat
De bărbă să fie deposedat
Coarnele să fie despăgubire
Broscuţelor pricăjite
Ce le-au pus trofeu in tei
Un alt bou de o veni
Şi de ele iar s-o lua
Coarnele când le-o vedea
Îşi va lua imediat valea...

Morala:
Prostia nu are limite şi invidia e mai mare nu vor doar capra să moară...
Îi vor coarnele trofeu pe peretele vecinului meu..

fabulă de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!