Surâs trist
Mi-e interzis să te iubesc deplin,
Instanțe fără noimă ne condamnă,
Iar vara asta, ca într-un declin,
Răpusa dragoste-n răboj o-nseamnă.
Cuvintele se prăbușesc în noi
În golul despărțirii absolute,
Flori roșii, sângerii, de caprifoi,
Au rădăcinile din noi crescute.
Surâsul tău se-nclină la pământ,
Cu buzele sorbi lacrima sărată,
Tăcerile ne sunt coperământ
Peste îmbrățișarea încleștată.
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.