Poem trist pentru votantul PSD-ist
Sunt amărât că nu mă iubește partidul
Avea o europeană gândire,
Dar într-o seară am simțit că se uită prin mine
Și începe discret să... transpire
Sunt un ideolog mic și trist mi-am zis
Poate nu înțeleg eu rostul trecerii prin lume
E frumos partidul și nu înțeleg ce îmi spune
Când mă privește așa interzis
Bate un aer de prost prin frunzele țării
Se apropie încălzirea globală
Eu îmi iubesc partidul ca un școlar indecent
Care vrea să meargă la toaletă afară
Mi-ar plăcea să fiu ideologul lui preferat
Să-mi imaginez spunând adevăruri esețiale
Apoi obosit chiar dacă nu mă înțelege nimeni
Să adorm pe o pernă mare și moale
Sunt amărât că nu mă iubește partidul,
Partidul frumos din gândirea mea absolută
Dar într-o seară am simțit că se uită prin mine
Și emanația lui începe să pută
poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.