Ecoul de forma divinei neauziri
strâmtorează setea pietrei
o ascute
până se face-azvârlitură cu temerare tăișuri.
Nodurile cărei sfori de care atârnă
hamacul boltit cum craniul prăpastiei
sunt țâțele supte
de oarba fulgerare a spaimei?
Au toate desfacerile cerșetoare
la vina rostogolirii
prin semeția mahmurelor astre
care și-au ucis supunerea la tainele cerului.
Fi-le-ar spinările grădini
umbrite de hreanul caniculei date
în patima beției cu miere de usturimi!
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.