Balansoar de apus întors
Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.
Și te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând să
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...
Fiindcă ești caldă
și pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfață
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors
cu o jumătate de soare...
Care nu se dă dus
vrăjit de frumusetea
și mireasma ta
cozonac al inimii mele
pe un paner de stele
când noaptea-și lasă pleoapele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.