Poți tu?
Poți tu măsură adâncimea disperării?
Poți cântării greutatea faptelor rele?
Poți poleii cu argint cenușă ' nserarii?
Poți varsă paharul tristetilor mele?
Nu încerca să-mi arăți în fața doar mila
Nu mă coplesii cu bunătate în zâmbet
Nu vezi ca ființă - mi umilă
Are în în suflet doar jale si urlet?
Si urca în mine, tot urca o voce
Soptindu-mi intr-una: indurati destinul
Încerc să-mi inabus durerea atroce
Din suflet, dar șarpele râului își varsă veninul
Ce vrea să mă. 'nece în oceanu-i fetid
Himere bizare își întind mii de mâini
Să-mi smulgă inima, s-o umple cu vid
Apoi, cu dispreț s-o arunce la câini.
poezie de Dumitru Segărceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Segărceanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.