Cântec fără cheie
Cheia aceea
care încuia și descuia sufletele
s-a pierdut
cine știe în ce adâncuri
se află acum
zăngănind
la gâtul vreunui cal de mare.
păsările de pradă
poate că au luat-o
în ghearele lor ascuțite
și au dus-o mai sus
peste nori
aproape de poarta raiului
ori
într-un moment de neatenție
a căzut
prin crăpătura dușumelei
din camera mea
și a descuiat dedesubtul casei
toate broaștele ușilor
ce dau spre răsărit.
un lucru însă este sigur
cheia aceea
acum
e de negăsit.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.