Mintea

Minte, minte ce mă minte,
Jurăminte pe morminte,
Minte, minte ce mă minţi,
Cu uitare de părinţi.

Şi mă plimbi prin cea stihie,
Pe cap fără pălărie,
Mereu faci câte-un ocol,
Te dă numele de gol.

Îmi tulburi simţirea toată,
Inima o faci uitată,
De mă duce cal în trap,
Fără căciulă pe cap.

Minte eşti trebuincioasă,
Ochiul minţii când te-apasă,
Să îmi duci pasul pe loc,
Cu izvor şi cu noroc.

Altfel eşti o tulburare
Şi mereu amăgitoare,
Doar magia din descânt,
Mă coboară pe pământ.

Tu mă judeci că un jude,
Pe drum de duhuri zălude,
Minte, minte, hoaţă rea,
Ai gonit iubirea mea.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!