Mereu îndrăgostită

Uite cum se lasă seara,
Vise-ncep a-nmugurii,
Melancolică-i chitara
Şi tu vrei... a mă iubi.

Uite luna... cum apare
Sus pe cerul fără nor,
Căutând... răscolitoare
Ochii tăi nebuni de dor.

Cad luceferii-n cărare
Şi pe chipul tău curat,
Inocentă... ca o floare,
Asfinţitu-ai fermecat.

Port sărutul tău pe buze
Definind... un dulce-amor
Şi apusu-ntreg de frunze
Ce mă-nvaţă lin... să zbor.

Palma... sânul ţi-l cuprinde
Şi-l stârneşte-nspre trăiri,
Când tot cerul se aprinde
Peste pulberi... de zefiri.

Tremură coapsa-n dorinţă
Mângâind-o... până când,
Ne simţim doar o fiinţă
Într-o viaţă... ca un gând.

Înger blând şi zână bună,
Clipa patimei... de ieri,
Peste-mbrăţişări stăpână,
Eşti sfinţită de tăceri.

Pică seara-nspre răscruce
Şi-n parfum... de trandafiri
Ce-aşteptările... seduce,
Tălmăcind nemărginiri.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!