Luna
Când Luna apare,
Când somnul te cuprinde
Apare conștiința să te mănânce.
Te pune pe o scândură din salcâm
Și te toacă cu o nuia din alun
Până dezbraci haina furată
Și poarta o închizi pe dinafară.
Conștiința ta, conștiința voastră
Sunt legate de blestemul meu
Și vă leagă cu lanțuri din scaieți
Pe voi și copiii voștri
Cei ce-mi purtați haina,
Haina mea și a fiicei mele.
Vă leg de un colț de Lună
Cu ce aveți mai drag
Și Luna să vă scufunde
Așa cum voi lucrați...
Copiii voștri să stea lângă copila mea
Și voi să vă târâți ca lighioanele
Să mușcați pietrele,
Să vă smulgeți fețele
Și să trăiți în amorțire
Așa cum stă bine unor trădători,
Că sunteți hoți, lași și bandiți!
Nămoalele vă țin prin șanțuri...
Plesniți că sunteți mormoloci de doctori
Și ochii să vă sară în pustiu
Și sufletul vostru de șacal să plătească!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantina Gina Dumitrescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.