Ochii de rouă
Cenușa sfântă a strămoșilor
A fost spălată de roua
Din ochii românilor prigoniți.
Schiază lacrima pe oasele gri,
Căutând eliberare, într-o rază de soare...
De aceea lumina se strigă precum un clopot...
E vuietul inimilor ce plâng!
Arat cu gândul prin cimitirul iubirii,
Cenușa tăcerii scuturată de la tâmplele cetății!
Aici a rodit pomul morții
Dat martirilor rod de lumină!
Nu-i izgoniți din mormântul sufletului vostru,
Ignoranți ai neamului românesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.