Sosiri și plecări spre timpuri viitoare
în zilele rămasului de viață
brațul destinului ne pictează într-un colț din univers
adunați sub gânduri
răspundem
prezent
viața strigă catalogul în verde anotimp
imaginea trăirii rămâne printre cuvinte
așa a trebuit să fim noi
unic poem
amprentă a timpului din cerc
fiecare semn de întrebare respiră silabele iubirii
neuitând să lase uitării
scrie-n surdină alt vers
pentru o clipă celestă mâinile se opresc
împreunate-n veghe în călcâiul de lumină
lângă iubirea virgină dintr-un timp cuminte
sortite mângâie privirile
atent
te caut mereu iubita mea
vom rămâne metafore prin timp
refren din elegie.
poezie de Vali Nițu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.