Frânte aripi de copil
În oriunde triste locuri,
înfruntând perfide focuri,
frânte aripi de copil
-de un crud, hain destin-
țipă-n aer cu durere
dor de viață, zbor senin...
Rogu-te tu, vânt din Soare,
cată aripa ce doare,
mângâind-o, fă-o bine,
redă-i zborul către tine,
dă-i din majestatea Lunii
planând lin pe somnul lumii,
ocrotește-o de furtună,
ghideaz-o spre vreme bună,
scoate-i aere deșarte
din penaje-mpăunate
și învaț-o să mângâie
dor și viață... să rămâie
pavăză pentru iubire,
tuturor să dea de știre
că odată, chiar rănită
și în viață poticnită,
a-ntâlnit sămânța vieții
în seninul dimineții!
Doctore, mă doare tare
lacrima din Carul Mare
unde azi se zbat febril
frânte aripi de copil...!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dan Mitrache. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.