Singur şi gol

şi ieri te-am văzut pe acelaşi ţărm
prea singur şi gol, cu marea în pumni
o oază pustie şi seacă în noapte
storceai amintiri urcate pe culmi.

cu furie strigi, cu iubire rechemi
şi te laşi străpuns de spumele blânde
parcă ai cere clemenţă furtunii
sau braţele mele pe trupu-ţi urcânde.

ca un zeu al iubirii, ca o pradă a gurii
te laşi îmbăiat în sarea sudorii ce curge
de pe sânii mei flămânzi de sărutul depărtării
şi-ţi priveşti înlăuntru, zvâcnind doar cu mine în sânge.

îţi întinzi braţele sforţoase peste zările toate
şi sorbi ca din buzele mele dulceaţa prelinsă
mă ştii că îţi sunt răsărit şi în miez de noapte
tu singur şi gol într-un gând peste marea întinsă.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!