Erori premeditate
Nepăsările te-ndeamnă
A uita... și a te duce,
Pe cărările ce-nseamnă
Talpa clipelor năuce.
Rotocoale de cuvinte,
În surâsuri cabotine
Judecă pe cel ce minte
Visele, tot mai puține.
Astrele-s mereu grăbite
Spre zăpezile din sud
De-ndrăzneli neviscolite
Ca și sufletul zălud.
Sensuri noi și speculații
Fierb cu vinul în ibric,
Patimile-acestei... nații,
Împărțite la nimic.
Vicii, proceduri cretine
Și erori premeditate,
Râd de tine și de mine,
În puseuri... agramate.
Vorba spune, timpu-alege
Și românii vin acasă,
Vai de cel ce nu-nțelege
Că durerile-i apasă.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre greșeli
- poezii despre cuvinte
- poezii despre acasă
- poezii despre România
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.