Ghinda și stejarul
Cu bunicul în pădure,
Am plecat să caut mure,
Prin hățișurile de rugi
Am găsit un fel de nuci,
Fără striuri, maronii
Și c-un pic de pălării,
Sunt ghindele din stejar
Din care vor crește iar
Alți copaci și mai vânjoși,
Arătoși, mult mai frumoși...
Bunicule, știi ceva,
Eu cred că sunt ghinda, ta!
Așa este dragul meu,
Cerul este Dumnezeu,
Mama îți este pământul,
Viața ta este cuvântul,
În pădurea asta mare
Orice pâine are sare,
De-i amară, sub stejar
Curge vântul cel hoinar...
Numai rădăcina mea
Ține-n frâu cumpăna grea,
Scoate-n zare apă pură,
Îți pune în gură-o mură,
O frăguță foarte dulce,
Te sfințește sub o cruce
Și-ți arată că în zare
Păsări mii zboară sub soare
Într-o țară cum nu este
Alta-n ce se povestește,
Este România sfântă,
Domnul o binecuvântă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stejari
- poezii despre păduri
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.