Înger, Îngerașul meu
Îmi caut Îngerașul,
care venea când îl chemam
la îndemnul bunicii...
Nu-l mai găsesc!
Nu vrea
sau nu mai poate să mai vină...
Poate nu vrea de mine să mai știe?!
Înger, Îngerașul meu...
Nu vineeee... Nu vine!
Am crescut și...
Îngeru' am pierdut...
Și roz nu mai e viața.
E luptă și e chin.
Cărarea ei nu-i așternută cu petale
Și nici bunica nu mai e...
încet să mă îndemne:
Înger, Îngerașul meu...
De ce-am crescut?!
Și mai ales de ce în inimă
cu lacăt greu nu l-am închis,
ca-n vreme de restriște
să îl slobod și să îl chem?
Înger, Îngerașul meu...
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.