Acolo apune soarele în taragot
Banatule nu-ti fie cu bănat
Căci de mult nu te-am vizitat
Pe urmele primilor pași ai mei
Cu zmeură alune și flori de tei
Cu soare ce-n taragot apune
Cu Dunărea ce povestea și-o spune
Involburată la Cazane
In miros de coapte castane
Cu poiane pline de căprioare
Cu munții Ruscăi în floare
După care talpa de dor moare
Să o mai simtă odată, oare..
Unde a simțit sub soare
Iarba plină de rouă a copilăriei
Vândută de mine bisniciei
Plină de nevoi a vieții
Fără a găsi dimineții
Frumusețea sublimă a simplității
Ce o are copilul in mine adormit
Care incă nu sa trezit
Să vină să te sărute
Banatule
Cu cerul copilăriei senin
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Petru Daniel Văcăreanu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.