Fabula javrei scriitoare
Se spune că-ntr-o curte mare,
Cu multe necuvântătoare
Ce-aveau și scriitori de rasă,
Acestora le-a cam dat plasă
O javră, maidanez șiret,
Care-i prostise la pachet
Să îl aleagă-n fruntea lor.
Iar mediocrul scriitor
Știind că ei au slăbiciuni
S-arate că sunt cei mai buni,
A scos un tabloid banal,
Cu-a lui familie, normal,
Să creadă toți că-s printre astre
Zburând în clipele albastre.
Și astfel, cai deștepți, cocoși,
Dar și iezi talentați, frumoși,
Nepricepând jocul murdar
Al unui câine ordinar,
Care-și voia păstrat ciolanul,
Că postu-i aducea lui banul
Din cotizațiile plătite
De-aceste ființe fraierite,
Au rămas surzi atunci când calul,
Cel mai deștept, le-a dat semnalul
Că-i timpul s-aibă altă soartă,
Că el le va deschide-o poartă
Spre un regat unde cuvântul
Îi va purta pe-ntreg pământul.
Erau alegeri, prin urmare,
Și se dorea marea schimbare.
Numai că javra a lătrat
Spre cei pe care i-a flatat,
Spunându-le perfid, că el
De n-o fi șef, va fi măcel.
De teamă, mulți, cu mult talent,
Votară-un câine impotent...
MORALA:
Când javrele-au ca țintă banul,
Din dinți nu vor lăsa ciolanul!
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.