Apostolul pietrei
Privind infinitul
la masa tăcerii
ascultând cocoșul inimii
apostolul pietrei
zărind cât e de lung drumul
să-i spovedească sufletul
într-o poartă veșniciei
să-i simtă-mpietrirea ei sărutul
ridică chironul daltei
urmându-și neabătut drumul
cu palme însângerate
doar de piatră auzite
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
- poezii despre cocoși
- poezii despre Masa tăcerii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.