Florea de mac
Mă văd într-o floare de mac
Cu ochii din petale ca focul.
Sclipesc sub clar din Lună
Inundind o data cu roua dimineața.
Sub răsăritul fulminant al Soarelui
Străbat macii prin tulpina
Ca o rază ruptă din Soare
Și îi fac o mare bucurie macului
Că va rămîne o floare nemuritore
Ce arde-n inimi de fecioare.
În zile de Sînziene
Aleargă ele printre maci
Circulînd plinul din subțiriori
Și-l pun în firul în uscati și aruncat
În brațe de bărbat neînsurat.
Eu stau ghemuită-n mac
Cu pieptul plin de iubire și durere.
Aștept răsăritul lacrimilor divine
Să cobore-n felinarul albastru
În suflet și-gînd
Precum stau eu în floarea de mac
Punînd oceanul planetei la țintă,
În suflet și gînd
Precum eu stau în formă de mac
Plutind împreună pe verdele crud
Al infinitului destin.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.