Unde aleargă lupii
Se aude urlet de izbândă
S-a adunat intreaga haită
Să infrunte iarna cea haină
Până in primăvară.. iară.
Cu blana de alice plină
Un lup bătrân urlă la lună,
Să-i lumineze incă odată
Calea până în primăvară..
Dar cu privirea incețoșată
Nu vede o gură deschisă
cu colți ascunși,.. de fiară
Căscată mârșav,.. de o capcană.
Și dintr-o dată simte rece..
Cum fiorul Cerberului trece
Si muscă adânc prin oase
In haite negre de angoase
Ce din viată-i mai rămase..
Și se scurgea cu fiecare
Strop de sânge in zăpadă
In sunetul de neagră, goarnă.
In privirea haitei pironite
Speriată și descumpănite
Fără neînfricatul lor stăpân
Intins si fără geamătul nebun
Al morții pe care o infing
Cu colții in căprioare
In sunetul milos și prelung
Al puilor ce tânguie și plâng...
Dar cu pleoapa intredeschisă
Bătrânul lup greu stă și indură
Durerea de gheată și haină
Cu gura de curaj, incleștată..
Asteaptă să plece a sa haită
Să nu mi-l vadă cu lacrimă
Ce nu a fost văzută vreodată
De nici o fiintă pământeană
Doar de luna a sa stăpână
Pe ascuns, când moartea haină
Insfăca vreun pui din vizuină
Când vâna sub razele de lună.
O lacrimă de-i va și curge
Cât haita lângă el plânge
Le va ucide tot curajul
Și se vor imprăștia ca vântul
Și alte haite de prin pădure
Vor pune stăpânire pe munte..
Unde a auzit prima oară
Cum urlă moartea in căprioară
Pe care el acum o aude
Chemându-l pe fața lunii
întunecată,.. și de priviri
ascunsă, să poată alerge..
Liberi printre îngeri, lupii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.