Bucurii

Cum se bucură izvorul când îmi vede bustul gol
şi se dă de-a rostogolul că mă spăl ca-n Sohodol!
Cum se limpezeşte apa când o-apropii ca s-o beau,
fericită la agapa ce în cinstea ei o dau!
Cu drag mă-nconjoară ceaţa şi mă face nevăzut,
ca să-mi dăruie dulceaţa dulcelui necunoscut!
Cum mă ocroteşte norul să stau la loc răcoros,
tot aşa mă-alin cu dorul pentru tine, norocos!
Seninul ştie că-mi place şi zile senine am,
tu să vii la mine-ncoace ca fructul desprins de ram!
Tu eşti apa şi izvorul, unul după-altul tânjim,
eşti seninul, ceaţa, norul că doar noi doi ne dorim!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!