Amiaza proaspetei mirese
Amiaza proaspetei mirese,
Ascunsă-n unduiri aprinse
De soarele... ce parcă țese
Iubirile... de flăcări... ninse.
Patima clipei... se cocoață
Pe reverențe și-ndrăzneli,
Pe o privire... veșnic hoață,
Uitată între sâni... rebeli.
Se sparg oglinzile, în ape,
Tăceri la viață... se trezesc
Nemărginirea este-aproape
Și trupurile... se-ntâlnesc.
Salut discret... ispita care
Deschis-a împlinirii drum,
Fără a pune... o-ntrebare,
Făcând din pasiune, scrum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.